După vacanță și o pauză cauzată de vremea capricioasă, cu muuulte grade cu minus, de-abia am așteptat să revenim la programul nostru obișnuit din fiecare vineri: plimbările în natură.
Nici chiar vremea deosebit de rece nu ne-a descurajat, însă, de la ieșirile zilnice în parc, pentru programul zilnic de sport și joacă, atât de îndrăgit de copii. Și-apoi, nu am apucat să ne plictisim, întrucât plimbările prin oraș au luat locul pentru o vreme excursiilor în natură și au făcut deliciul copiilor, fie că a fost vorba de vizite la teatru, muzeu sau cafenea.
Totuși, expedițiile întreprinse în mijlocul naturii reprezintă mult mai mult de-atât. Atunci vedem cu adevărat efectul pozitiv pe care o simplă plimbare în pădure îi are asupra copiilor: joaca pornește spontan și de obicei implică întregul grup, care se organizează singur, fără a fi nevoie de alte reguli și jucării decât cele inventate și improvizate chiar de ei. În plus, de fiecare dată pădurea ne oferă nenumărate ocazii de învățare, ca să nu mai spunem de buna dispoziție și efectul relaxant al orelor petrecute în aer liber.

De aceea, de cum ne-a permis vremea și cu sprijinul părinților, toți copiii și-au adus din nou salopete impermeabile, cizmulițe, căciuli, fulare și toate cele necesare în mod special pentru ieșirile la pădure, lucruri pe care fiecare copil și le poate lăsa în dulăpiorul lui de la școală, pentru a avea cât mai ușor acces la ele. În mini-excursiile noastre de până acum, am avut parte de ploaie măruntă, ninsoare sau noroi, dar cu puțină pregătire, am făcut față cu brio tuturor intemperiilor. Ba chiar, datorită acestora, fiecare plimbare e diferită și ne oferă ocazia de a descoperi natura în altă ipostază, chiar dacă locația oscilează între Pădurea Verde sau Parcul Dendrologic de la Bazoș.

Așadar, în fiecare vineri dimineață ne întâlnim la școală și ne dedicăm o oră pentru a învăța mai multe despre lumea înconjurătoare, prin activități de arts&crafts cu materiale reciclate, desen, grădinărit sau urmărind și discutând pe marginea unor filmulețe educative. Apoi, mâncăm, ne echipăm și pornim la drum, povestind, urmărind peisajul și lăsând orașul în urma noastră. De cum ajungem la destinație, alegem un traseu și, cu hărțile pregătite de Jay, pornim la pas, la „vânătoare de comori”. E adevărat, plimbarea în aer liber ne cam deschide apetitul și trebuie să ne oprim numaidecât să ne așezăm la masă, pe câte o buturugă. Dar, apoi, împrospătați și energizați, ne adâncim în pădure, în zumzetele vesele ale copiilor.

Pădurea a fost extrem de primitoare cu noi în drumețiile de până acum și ne-a oferit nenumărate ocazii de învățare. Hărțile pe care le urmărim, fiecare dintre noi, ne oferă un plus de provocare și un prilej de a fi mai prezenți și atenți la tot ceea ce ne înconjoară, pe măsură ce încercăm să indentificăm elementele trecute pe hartă, de la mușchi, la vizuine, urmp lăsate de animale sau păsări aflate în zare. Copiii exclamă bucuroși de fiecare dată când găsesc și bifează câte unul din obiectele din listă și-și cheamă prietenii să vadă și ei ce-au găsit. Tot în timpul promenadelor noastre prin pădure, am descoperit cum să urmărim un traseu marcat, am observat diferite tipuri de copaci, frunze de toate felurile și toate nuanțele sau am clădit un adăpost din lemne și crengi, am cules flori și am făcut coronițe, am adunat ghinde și castane, printre altele. Acum că toți copiii au învățat să scrie, fiecare și-a scris numele din crenguțele adunate de pe drum.

Pe drumul de întoarcere, suntem cam obosiți, dar bine dispuși și încântați de tot ce-am descoperit și de cât am parcurs. Poveștile nu încetează nici atunci când ne urcăm în autobuz și ne facem împreună planuri pentru excursii și activități viitoare. Apoi, odată ajunși acasă, știm din surse sigure că micuții noștri dorm duși, după atâta joacă, plimbare și relaxare într-o singură zi 🙂