Autonomia poate fi descrisă ca abilitatea elevilor de a înțelege procesul de învățare atât în interiorul, cât și în afara sălii de clasă. Înseamnă că elevii percep faptul că au un rol însemnat în propriul lor proces de învățare. De asemenea, le permite elevilor să înțeleagă care sunt nevoile lor și să își stabilească obiective. O parte a procesului implică cunoașterea unor strategii specifice care îi pot ajuta să învețe. Ca rezultat, ei pot, într-o oarecare măsură, să decidă ce ar trebui să învețe și cum ar trebui să învețe.

Autonomia reprezintă o parte importantă din procesul de învățare ce ajută la clădirea siguranței și încrederii în propria persoană și la transformarea într-un adult independent și responsabil.

Profesorii au ca scop principal, pe lângă împărtășirea de informații valoroase, motivarea și implicarea elevilor în procesul colectiv, dar și individual, de învățare. Acest lucru ajută și la sporirea motivației intrinsece, bunăstării și nivelului de învățare. Elevii au și ei responsabilitatea de a se implica în aceste procese pentru a deveni mai autonomi.

“Scopul educației nu este acela de a mări volumul de informații, ci de a crea copiilor posibilitatea de a inventa și descoperi.” – Jean Piaget.

Încurajarea evaluării proprii

Credem cu tărie că pentru a deveni autonomi, elevii trebuie să știe cum să se autoevalueze onest și corect. Sunt mai multe metode prin care aceștia pot face acest lucru. 

La sfârșitul unei lecții (sau a unui capitol), elevii pot face o listă cu lucrurile pe care le-au descoperit sau pot face și cu lucrurile pe care nu le știu sau nu le pot face din ceea ce au învățat. O altă modalitate este ca la sfârșitul lecției sau capitolului elevii să evalueze pe o scară de la 1 la 5, 5 însemnând că sunt încrezători în informația acumulată și 1 că nu sunt, fiecare informație, teorie sau concept învățat. Profesorii pot și ei încuraja acest proces printr-o sesiune de “corectare” a propriilor lucrări scrise în clasă sau a lucrărilor colegilor. 

În ceea ce privește sarcinile de vorbire (la o limbă străină de exemplu), elevii se pot înregistra pe ei înșiși și apoi să se asculte și să evalueze ce au făcut bine și ariile care mai pot fi îmbunătățite. La acest nivel ne referim mai ales la fluență, acuratețe, pronunție.

Stabilirea obiectivelor personale

O documentare extinsă de către psihologi și neurologi a condus la ipoteza că stabilirea obiectivelor poate ajuta la urmărirea progresului, poate oferi un sentiment de direcție și crește motivația – toate caracteristici care ajută la promovarea autonomiei. Alte cercetări sugerează că persoanele care și-au notat obiectivele și au împărtășit acele informații cu un prieten, au avut în medie cu 33% mai mult succes în îndeplinirea scopului stabilit.

Considerăm că pentru a determina elevii să fie mai autonomi, este nevoie să aibă obiective personale, clar stabilite și măsurabile, lucru care îi motivează să acționeze pe cont propriu. 

Exemple de obiective:

„Voi înțelege mai bine gramatica făcând 15 minute de exerciții în fiecare zi.”

„Îmi voi îmbunătăți abilitatea de a asculta, parcurgând 3 podcast-uri în fiecare săptămână.”

„Voi scrie în jurnal în fiecare zi pentru a-mi dezvolta vocabularul și vocea interioară.”

„Mă înregistrez pe telefon citind articole pentru a-mi exersa fluența citirii și pronunția de două ori pe săptămână.”

Tehnica de formulare a întrebărilor

O modalitate prin care elevii își cresc autonomia este prin adresarea întrebărilor corecte. Prin întrebări, aceștia își exprimă curiozitatea, interesul față de subiect, rezultând astfel o înțelegere mai profundă a informației. Tehnica de formulare a întrebărilor dezvoltată de Right Question Institute este o metodă ce ajută elevii în a pune întrebări eficiente – o tehnică valoroasă ce va rămâne cu ei și după terminarea studiilor.

În rândurile ce urmează vom explica tehnica. În clasă, profesorii își ghidează elevii prin fiecare pas al tehnicii referitor la un anumit subiect. Prin acest proces, elevii vor produce, îmbunătăți, prioritiza, iar la final vor pune întrebările. Acest proces este urmat de reflecție, stadiul în care elevii asimilează procesul și informațiile acumulate. 

Pasul 1: producerea

În acest pas, elevii vor scrie pe o coală de hârtie toate întrebările legate de subiect ce le trec prin cap. Nu există întrebări greșite sau proaste aici, deci elevii sunt încurajați să scrie absolut tot ce le vine în minte. 

Pasul 2: îmbunătățirea

Acum urmează ca elevii să pună etichete întrebărilor proprii ca fiind închise (Î) sau deschise (D). Apoi sunt încurajați să schimbe întrebările deschise în unele închise și vice versa. O întrebare închisă este cea la care răspunsul vine sub forma DA sau NU, de aceea elevii sunt încurajați în acest pas să transforme întrebarea într-una care să genereze un răspuns mai elaborat.

Pasul 3: prioritizarea

Aici elevii vor alege cele mai „bune” întrebări – adică întrebările pe care fiecare le consideră cele mai utile pentru înțelegerea mai bună a subiectului. 

Pasul 4: acțiunea

Acum elevii vor planifica cum vor folosi întrebările. Cum le vor adresa în conversații; cum le vor folosi pentru realizarea unei cercetări; cum pot fi folosite pentru a ajunge la rezultatul final dorit.

Pasul 5: reflecția 

Ultimul pas încurajează elevii la reflecție asupra procesului. Ce au învățat de pe urma procesului; cum li s-a schimbat perspectiva; cum pot folosi ceea ce au învățat. 

Autonomia nu se clădește peste noapte, dar în timp elevii pot deveni din ce în ce mai buni la a se ajuta pe ei înșiși. Modelarea acestei calități necesită disciplină, răbdare și dorință. De asemenea, un model exterior ajută întotdeauna, fie acesta profesor sau părinte. 

Contrar anumitor preconcepții, autonomia este susținută de un set clar de reguli, pe care educatorii sunt responsabili să-l transmită copiilor în mod consecvent. Aceste reguli și așteptări vor forma un cadru limpede în care copiii se vor dezvolta armonios și vor deveni autonomi.