Avem bucuria să îi cunoaștem, la SEED ediția a II-a, pe  doi dintre leaderii Centrului de Formare în Învățare Experiențială CEGO (Universitatea din Leuven): Ludo Heylen (Director CEGO) și Ivan van Gucht (Cercetător și Consilier în inovație școlară CEGO), precum și pe Suze Roelofs – Coordonatoarea Centrului Olandez pentru Stare de Bine și Implicare în școli (Tweemonds).

Aceștia lucrează zi de zi, alături de profesorii din Belgia și Olanda, la transformarea școlilor în spații de învățare ce susțin autonomia, relațiile armonioase și competențele de viață ale copiilor.

În weekendul 10-12 mai, ei au ales să lucreze cu toți profesorii români ce au convingerea că se poate altfel, că e în puterea lor să aducă starea de bine și implicarea copiilor în procesul de învățare din fiecare școală.

In perioada 13-15 mai, profesorii și membrii fondatori ai Școlii Babel vor împărtăși, în cadrul atelierelor practice și turului ghidat al școlii, metodele prin care Învățarea Experiențială și Comunicarea Nonviolentă au devenit parte esențială a unui mediu inovativ de învățare în România – Școala Gimnazială Babel.

Ludo Heylen, Director CEGO.

Ivan van Gucht, Cercetător și Consilier în inovație școlară CEGO.

Stilul de predare ce susține autonomia (Ludo Heylen)

Ne vom împrieteni cu și vom înțelege în profunzime sensul ideii de autonomie în învățare, una dintre nevoile psihologice de bază ale copiilor și ale adulților deopotrivă (Deci și Ryan, 2000). A oferi autonomie nu înseamnă un sistem laissez-faire unde copiii fac tot timpul doar ceea ce doresc. Dimpotrivă, a oferi autonomie înseamnă să creezi un cadru clar, cu puncte de orientare fixe, în care atât copilul, cât și profesorul se pot mișca în libertate și pot avea inițiative. Atunci când profesorul îndrăznește să ofere autonomie, copiii își dezvoltă puterea de a rezolva probleme, capacitatea de auto-dirijare (nu doar independența). Autonomia este locul unde creativitatea și reziliența se definesc și se dezvoltă drept competențe în repertoriul de abilități de viață al fiecărui copil. Prezentă în procesul educațional, autonomia conduce la o stare de bine în clasă și la un grad tot mai mare de implicare a copiilor în învățare. Oferirea autonomiei cere însă, din partea profesorului, capacitatea de le acorda încredere copiilor, respectiv puterea de a se detașa de control.

Forme de diferențiere ce susțin motivația (I)  – traiecte diferite (Ivan van Gucht)

Autonomia pe care o primesc copiii în procesul de învățare poate fi obținută prin forme de lucru ce permit diferențierea: colțurile de învățare, contractul copiilor, dar și prin abordarea unei structuri de traiecte diferențiate. Prin intermediul acestora, copiii pot fi îndrumați având ca punct de plecare capacitatea fiecăruia dintre ei, oferindu-le astfel șanse personalizate de dezvoltare. În acest proces, auto-dirijarea este însă extrem de importantă. Copiii devin stăpâni pe propriul proces de învățare, deoarece ei se pot evalua și decide în ce traiect intră. Copiii cu inițiativă nu trebuie să se aștepte unii pe alții, ci pot încerca imediat să acționeze independent, dacă simt că se descurcă fără ajutor. Prin traiecte diferite se creează timp și spațiu pentru copiii care au nevoie de mai multe explicații pentru a integra conținuturile noi.

Forme de diferențiere ce susțin motivația (II) – Arhipelagul talentelor (Ludo Heylen)

Educația orientată spre talent are legătură cu abordarea educațională prin care se caută sursele de motivație existente în interiorul fiecărui copil. În această abordare, învățarea experiențială are deja o tradiție construită în timp legată de conceptul de IMPLICARE.  Implicarea apare în domeniile în care copiii simt că sunt provocați și în care se simt competenți. Implicarea indică și faptul că, în domeniul respectiv, copilul se simte în pielea lui și dorește să exceleze. Această atitudine arată că în acel domeniu de competență există sâmburi de talent ce așteaptă să se dezvolte deplin într-un mediu de învățare potrivit. Educația orientată spre talent deschide posibilitatea unui model de creștere ce este construit și susținut de ceea ce copilul are deja și nu este niciodată un model de remediere, în jurul a ceea ce copilul nu poate face încă. Arhipelagul talentelor este un mijloc de învățare ce îi invită pe copii să pornească în căutare de experiențe bogate ce oferă șanse pentru dezvoltarea propriilor talente.

Forme de diferențiere ce susțin motivația (III) – Colțuri de învățare și contractul copiilor (Ivan van Gucht)

Colțurile de învățare și contractul copiilor sunt metode concrete prin care tu, ca profesor, poți adapta învățarea la nevoile copilului. Astfel, vei putea aborda copilul la nivelul acestuia de competență cu o atitudine ce vizează experiența individuală a fiecăruia. Ca profesori, ne întrebăm constant – ce nevoi are acest copil pentru a se dezvolta? Prin lucrul pe colțuri de învățare și cu contract, profesorul poate găsi răspunsuri potrivite la această întrebare.

Un mediu de învățare bogat (Suze Roelofs)

Un mediu bogat în experiențe de învățare este esențial pentru a crește implicarea copiilor în propriul proces de dezvoltare. Mediul educativ este un concept foarte larg. Pentru concretizarea lui și pentru a putea crea astfel de spații e important ca anumite elemente să fie într-o armonie potrivită. Copiii au dreptul ca locul în care își petrec o mare parte din timp să ofere o bogăție de experiențe, adică de posibilități de a fi inspirați, de a face cunoștință cu lumea. Un mediu construit cu grijă face ca spațiul de învățare să aibă în sine valoare pedagogică. Un spațiu de învățare cu activități provocatoare și materiale ce îi invită pe copii la descoperire și experimentare vizează direct potențial din fiecare copil. Nu doar în clasele primare, ci și ulterior, în gimnaziu și liceu.

În această sesiune se vor discuta elementele mediului de învățare: spațiu, timp și criterii. Vom descoperi împreună legătura ce există între spațiile de învățare experiențială, libertate și responsabilitate. Sesiunea va oferi inspirație pentru regândirea și re-crearea spațiilor de învățare oriunde ar fi acestea, de la curtea școlii la sala de clasă. Ideea esențială este ca, în aceste spații, copiii să fie provocați să se dezvolte, având deopotrivă libertate și responsabilitate.

Puterea dialogului – dialogul îndreptat spre experiență (Suze Roelofs)

E timpul pentru o nouă perspectivă asupra feedback-ului. Cum putem face ca discuțiile cu copiii legate de învățare să câștige în profunzime, astfel încât să contribuie și să susțină dezvoltarea lor? Aceasta e o sesiune potrivită tuturor celor care lucrează cu oamenii. Ne folosim de conceptul de feedback și îl traducem specific pentru comunicarea cu copiii. Facem diferența între 4 niveluri de comunicare. Ce nivel folosești cel mai des, ce nivel alegi să folosești și ce impact are acest lucru pentru copiii din grupul tău? Despre ce vorbești cu copii? În ce scop? Care este rolul părințiilor în aceste discuții? Vom lua în considerare numeroase posibilități despre cum poți conversa cu copiii de diferite vârste.

Lectura şi scrierea pentru dezvoltarea  gândirii critice – LSDGC (Ioana Drăgan)

În cadrul atelierului vom experimenta câteva metode folosite pentru dezvoltarea  gândirii critice. Aceste metode  îi ajută pe elevi să gândească critic şi creativ, autonom, responsabil şi să fie pregătiţi să contribuie activ la progresul comunităţii din care fac parte. Gandirea critică valorizează diversitatea de opinii şi multitudinea de soluţii. Dialogul este esenţial şi este un mijloc de realizare a sensului în cadrul lecţiilor folosind metodele  LSDGC.

Mindfulness & Heartfulness în educație (Daniela Rusu Doru)