Lumea lui Știetot și a lui Habarnam ne-a fascinat pe mulți și încă îi minunează pe copiii noștri.
Eu, deja la 8-9 ani știam cum stau lucrurile în jurul meu. Există oameni respectați în comunitate care știu tot și oameni ce nu merită respect pentru că habar n-au. Oh, să nu cumva să ajungi altceva decât Știetot! Așa suna în mintea mea un stil de viață pe care l-am adoptat cu ușurință mulți ani.

Dar tot noi, la 8-9 ani ne îndrăgosteam de Habarnam și aventurile lui. Habarnam învăța, trăia, se schimba și astfel schimba lumea.

În balonul ce se ridică prin învățare, atunci când învățarea e la putere, nu e o rușine să spui “Habar n-am!” și mitul lui Știetot nu îți mai dă târcoale. A recunoaște că ești vulnerabil și că vrei să înveți pare un tabu în viața de adult. Cum ai putea să spui că nu știi când ești manager, speaker motivațional, profesor de orice fel? Dar ce frumos poate înflori, dintr-un simplu si onest “habar n-am”, spus fără rușine, o dorință de învățare autentică, ce poate să ne ducă și pe noi adulții spre lumea pe care ne-o dorim.

Lumea s-a schimbat și satul lui Habarnam și Știetot este acum întregul pământ. Peter Senge, poate fără să citească literatură rusă, scrie încă din 1990 “în timp ce lumea devine tot mai interconectată nu mai este sufficient să avem o persoană care învață pentru toată comunitatea, un Ford, un Sloan, un Watson sau un Gates. Pur și simplu nu mai este posibil să găsești toate soluțiile de sus, din vârful organizației, iar apoi să te aștepți ca ceilalți să urmeze ordinele ‘marelui gânditor strategic’. Oragnizațiile ce vor avea success în viitor sunt cele care descoperă cum să canalizeze interesul și capacitatea de învățare a oamenilor la toate nivelurile comunității”

Deci dragi adulți, aveți curajul să spuneți Habar n-am? Dragi oameni care ne conduceți spre o lume mai bună, aveți curajul să spuneți Habar n-am? Odată ce putem spune asta, putem să începem să dialogăm despre învățare căci poate împreună Știm Tot!