Adevărul. Poveștile. Azi am aflat că, la orice vârstă, copiii sunt însetați de “adevăr”. O poveste spusă bine devine un adevăr, pe care ei îl primesc și îl dau mai departe. Vai, dar oare câte povești sunt spuse pentru a genera frica,  a pune la cel mai înalt rang răzbunarea, pedeapsa, albul și negrul? Odată ce îți dai seama de puterea poveștilor, îți dai seama că viața poate ajunge și în altă formă la copiii tăi și frica poate fi înlocuită cu mirarea, încrederea că oamenii pot așa de mult.

Nu demult, am aflat că Primăria a achiziționat o mașină ce poate muta copacii cu tot cu rădăcină dintr-un loc în altul. Și eu am fost uimită să aflu cum funcționează această mașină neobișnuită ce poate proteja viața atunci când un copac stă în drumul unui proiect sau a unui vis……Și le-am povestit copiilor, cu lux de amănunte despre această minune a omului, transmițând uimirea și bucuria mea…Și Bogdi, dragul de el, îi spune mamei lui, exact în același ton și cu aceeasi intonație, povestea mașinii de mutat copaci. Transmiterea cunoștințelor, ai zice…

Am înteles azi că  nu merită să transmiți informații de care nu te uimești. Nimeni nu le va auzi si nu le va da mai departe. Noroc că lumea asta a noastra e plină de minuni. Am nevoie să știu că inima mea se poate minuna pentru ca și ei, micii exploratori să-și păstreze inima în viața, deschisă adevărului și frumuseții.