Impresii puternice de la Congresul de Educație Experiențială, Wijchen, Olanda

Trăim aceleași vremuri, indiferent unde locuim. Vremuri care par să ne testeze puterea de a spera, de a imagina viitorul, de a crede că eforturile noastre în educație vor duce undeva. Putem întâmpina aceste vremuri cu închiderea între propriile ziduri și capitularea. Sau….

Varianta olandeză este aceea de a privi cu curaj înainte, de a crea legături, a învăța și reînvăța în sprijinul copiilor. Convingerea ce îi anima pe cei 200 de participanți la Congresul de Învățare Experiențială din Wijchen este că potențialul și talentul ce vine cu fiecare copil va depăși valul dezamăgirii și va străluci în lumea pe care noi poate nu o vom mai vedea. Și că e în puterea noastră, acum, să creăm această șansă pentru copii. Iar Învățarea Experiențială poate fi o soluție pentru acest deziderat.

De mult nu am mai întâlnit așa mulți oameni care să vibreze la unison pentru cauza copiilor. Învățători, profesori, inspectori, consilieri școlari, profesori universitari, părinți – cu toții doritori să fie ei schimbarea pe care vor să o vadă în lume. M-am simțit cu adevărat acasă!

Ținuta, de la lejer informal la costum, locul în ierarhia sistemului nu însemnau nimic în acest context. Ceea ce conta era lumina din ochii fiecărui prezentator, povestea din spatele unei vieți dedicate unui ideal: o lume co-creată alături de copii, o lume care să nu strivească aripi ci să clădească piatră cu piatră, competență cu competență încrederea în sine și sentimentul de apartenență al viitoarei generații

Congresul a început cu prezentarea lui Ferre Laevers, persoana din lumea academică (Universitatea Regala din Leuven) care și-a dedicat întreaga cariera de 40 ani cauzei copiilor și redefinirii a ceea ce înseamnă calitate în educație. O persoană plină de viață și pasiune dar cu o modestie impresionantă

Câteva puncte esențiale:
Fără o implicare intensă a copiilor în propriul proces de învățare nu poate fi vorba de dobândire de competențe
Pedagogia tip Lego (bucățică cu bucățică, obiectiv operațional cu obiectiv operațional) este irelevantă dacă nu știm să ne raportăm la competența globală (ce am dori să poată face la nivel maxim copilul în lumea reală)
Dacă nu știm să urmărim și să acționăm la timp pentru recuperarea implicării și stării de bine a copiilor în procesul de educație, riscăm să pierdem potențialul unei generații ce alege să se deconecteze și să ajungă la (de-link-vență) față de o lume căreia nu pare să îi pese.

Ludo Heylen este directorul Centrului de Formare în Educație Experiențială din Leuven, un om deosebit de sensibil la nevoile și experiențele copiilor. El ne-a vorbit vorbit cu toată pasiunea despre misiunea generației noastre de a păstra starea de mirare și dorința naturală de a descoperi lumea, cu care fiecare copil vine înzestrat. Citatul care mereu îl am în minte este: Dacă crezi ca ai găsit ceva înseamnă că nu ai căutat destul de bine. Să poți să trăiești cu jumătăți de adevăr și să continui să cauți, să continui să te miri, indiferent de vârstă, e secretul învățării pe tot parcursul vieții, o atitudine fără de care copiii noștri vor fi neajutorați în fața schimbărilor și provocărilor ce vor veni.
Ellen Emonds, fondatoare alături de sora ei Suze Roelofs, a organizației Tweemonds, coordonator proiect Invatare Experiențială Olanda și profesor Tact Pedagogic la Universitatea din Utrecht.

O prezentare emoționantă despre ce înseamnă încrederea și răbdarea în relația pedagogică, despre puterea unui context de învățare în care copiii găsesc aceste două calități. Ascultând prezentarea lui Ellen nu am putut decât să mă gândesc la puterea ce stă în fiecare din noi, puterea de a oferi astfel de contexte copiilor dar nu numai. Și adulții ce continuă să învețe, profesorii ce își doresc să crească, au nevoie de contexte unde pot înflori în ritmul lor, într-un climat pozitiv.
Marcel van Herpen , primul învățător olandez ce a aplicat principiile Învățării Experiențiale, acum autor de cărți, promotor neobosit al cauzei copiilor și coach pentru copiii în dificultate

O pledoarie pentru a nu ne lăsa copleșiți de gravitatea problemelor ce le aduce lumea în care trăim, pentru încrederea în puterea relației pedagogice – o relație în care cineva vede mai presus de aparențe și susține adevăratul potențial al unei alte ființe umane.

Prezentările au fost urmate de ateliere pe teme extrem de interesante legate de felul în care principiile Învățării Experiențiale au prins rădăcini în realitatea sistemului olandez sau flamand.

Este incredibil cum doar o zi alături de oameni care trăiesc aceleași valori ca și tine te poate umple cu energie și entuziasm pentru acțiune. Îmi doresc foarte mult și știu că și în România, astfel de întâlniri sunt posibile. Deci dragi iubitori ai educației și copiilor, vă dăm întâlnire în lunile ce vor urma pentru a crea experiențe asemănătoare accesibile tuturor. La Școala Babel.