Știi acel moment? Atunci când un copil îți spune cu ochii sclipind de entuziasm și mândrie despre ce tocmai a făcut sau a văzut, sau când îți arată ceva la care a lucrat din greu, sau momentul când îl vezi bucurându-se că a descoperit noi posibilități…. Aceste momente au ceva special. Ele îi ating pe copii și te ating și pe tine….

Sensul acestor întâmplări continuă de fapt mult mai departe decât acel moment în timp. E vorba aici despre puterea, dinamica ce se numește “învățarea și dezvoltarea copiilor”, care în acest moment este în acțiune. Este procesul prin care noi talente/sâmburi de talent încep să încolțească.

Ce este de fapt talentul? Ce nu este el?

„Talentul, așa ceva nu există. Talentul este să ai poftă să faci ceva” (Jaques Brel)

Când auzim cuvântul talent, ne gândim deseori la prestații foarte speciale într-un anumit domeniu: un copil minune în ale calculului mental, un vorbitor extraordinar de fluent, un talent sportiv, muzical sau artistic… La televizor vedem mereu tot felul de “vânători de talent” unde, tot mai mult, copiii vin puternic din spate. Suntem dați pe spate de ceea ce aceștia pot face. Dar deseori, la final este doar un câștigător… Dar ce înseamnă totuși să ai talent?

Aderăm la afirmația lui Jacques Brel: “Talentul, așa ceva nu există. Talentul este să ai poftă să faci ceva.” (Le talent ca n’existe pas. Le talent c’est avoir l’envie de faire quelque chose) Talentul este să ai poftă – entuziasm, mult entuziasm – de a face ceva. Noi vedem dezvoltarea talentelor ca o declanșare a unei dinamici pozitive, care aduce la suprafață ceea ce are fiecare mai bun și astfel îl face să crească și să se dezvolte. Suntem în căutarea unor “sâmburi de talent”.

„Talentul începe cu o intuiție puternică a unui potențial. Un sâmbure ce vrea să crească până la o competență deosebită și care caută în acest scop toate șansele pe care le oferă mediul și se bucură de existența lor.” (Aerden I., 2011)

Deja la o vârstă fragedă 

Descoperirea sâmburilor de talent este ceva ce poate fi observat de la o vârstă foarte mică. Poți vedea diferențe foarte mari în felul în care se joacă copiii. Unii copii sunt în general pasionați să comunice prin intermediul cuvintelor, alții explorează mai degrabă lumea materială din jurul lor. Unii imaginează situații fantastice, alții preferă să se joace cu mașinuțele sau să pună în ordine tacâmurile pe masa de jucărie, iar alții vor să se miște mai tot timpul… și unii le combină pe toate. Acest lucru poate să evolueze în timp, dar totuși, uitându-te în urmă poți observa că unele lucruri sunt specifice. Importanța acestor lucruri este confirmată și de Danielle Krekels (2005), o psiholoagă care, pentru selecția inginerilor în timpul interviurilor de adâncime, făcea apel la amintirile legate de jocurile și interesele din copilărie. Din experiența ei, aceste jocuri și interese ne îndreaptă către “talentele de bază” pe care persoana le poate apoi folosi în munca ei.

Acest articol face parte dintr-o serie de 3 articole care abordează tema: O hartă a comorii pentru a descoperi sâmburii de talent.

Autor – Ivan van Gucht
Traducerea și transcreația – Monica Diaconu
Text preluat de pe blogul Centrului de Învățare Experiențială CEGO Leuven, Belgia, expertisecentrum.cego.be
Fotografii: www.freepik.com