„If you focus on problems, you find more problems, 
 If you focus on successes, you find more successes.” (Mac Odell)

Dacă îi întrebăm pe educatori sau învățători, ei ne vor spune că, încă de când încep o grupă la grădiniță sau în clasa pregătitoare, ei știu care sunt copiii ce sunt în pericol să nu reușească. În ciuda sistemelor de urmărire ale acestora și orelor remediale, reușim din păcate totuși prea puțin să aducem o schimbare. Întrebarea pe care îndrăznim să o punem este: oare nu este atenția noastră prea mult îndreptată spre deficit și astfel creăm la rândul nostru probleme adiționale?

Atenția îndreptată către talente înseamnă că lăsăm deoparte focusul pe deficit și că începem căutarea puterilor din fiecare copil. Ce-i face bine copilului? Ce îi iasă bine? Unde se găsesc oportunitățile și punctele forte ale acestui copil? Ce îl motivează? Ce reușește să îl provoace să aibă succes? Această căutare a puterilor copilului cere din partea noastră o privire mai largă asupra procesului de dezvoltare al copiilor. Ea cere din partea școlii o explicitare a ceea ce se consideră a fi important pentru dezvoltarea copiilor, o abordare pedagogică ce caută mereu acel ceva ce îi aduce pe copii în tărâmul posibilităților. Copiii trebuie să-și poată explora talentele. Cine nu a avut niciodată în mână un instrument muzical, nu va știi niciodată cum se simte când reușești să faci o melodie cu acel instrument. Cine are puține șanse de a petrece timp cu alții, nu va descoperi cât de “diferit” poate fi celălalt și nu poate știi niciodată cât de captivant poate fi acest lucru într-un joc jucat împreună. 

Toate domeniile merită să primească atenție, astfel încât copiii să poată descoperi ce îi animă și îi captivează, în ce domeniu au dorința de a se dedica întru totul. Atenție, aceasta nu este o pledoarie ca fiecare domeniu să fie abordat în obiecte de studiu separate și așa să fie oferite copiilor. Pledăm pentru crearea de medii de învățare bogate și complexe unde fiecare domeniu să poată fi integrat și abordat specific în același timp. Nu avem voie să uităm că și dezvoltarea copiilor de altfel este un proces ce nu poate fi împărțit pe cutiuțe.

Implicarea

Lucrul cu talentele copilului are legătură cu o abordare pedagogică ce pune în centru căutarea energiei motivației intrinseci a fiecărui copil și care pornește de la ideea de implicare. Implicarea se poate regăsi în domeniile în care copiii se simt provocați și în care se simt bine. Prin intermediul implicării pornim în căutarea a ceea ce îi captivează cu adevărat pe copii și de aici construim mai departe. Implicare lor ne indică ce anume le aduce entuziasm. Și chiar aceste lucruri sunt semnale că acolo există un sâmbure de talent care așteaptă să se dezvolte în mediul educațional potrivit. 

Să lucrezi cu copiii pornind de la talente deschide posibilități pentru un model de creștere în care contextul (școala sau grădinița) întărește și construiește mai departe pe ceea ce un copil deja poate, mai degrabă decât să ofere remedii pentru ceea ce copilul încă nu poate. Este o rebalansare pentru prea des întâlnitul mod de gândire în termeni de “deficit”. Oricât de mic ar fi succesul, el trebuie să primească șansa să poată crește. Să îți îndrepți atenția către partea pozitivă este mai mult decât un truc. E vorba mai degrabă despre o atitudine cu care te uiți la tine și la lume pentru ca să poți vedea posibilitățile și resursele de care ne putem bucura în loc de a vedea neajunsurile și ceea ce e imposibil. Prin contextul lucrului cu talentele se lucrează de fapt la a da forță încrederii în sine și motivației interioare.

Mindset fix. Mindset de creștere.

Această motivație intrinsecă este fundamentală. De aceea, povestea lucrului cu talentele nu poate fi concepută decât în strânsă legătură cu teoria lui Carol Dweck (2006). Ea pune accentul pe faptul că șansele pentru dezvoltare merg mână în mână cu imaginea de sine și mai ales cu ideea copiilor că ei înșiși pot fi cheia propriului succes. Ei experimentează faptul că prin efort susținut pot face progrese și că învățarea și dezvoltarea talentelor este și pentru ei, la fel cum este pentru fiecare copil. Cineva cu un mindset fix consideră talentul ca ceva ce este sau nu este, ceva stabil și fixat. Nu ai niciun talent, atunci nu are sens nici măcar un efort. Oamenii cu un mindset de creștere sunt îndreptați spre dezvoltare și își doresc în continuu să exploreze cum pot ajunge mai departe. Ei au o atitudine față de învățare ce este îndreptată spre căutarea de noi provocări și depășirea limitelor. Prin asta, ei continuă să crească. Noutatea adusă de Dweck este că fiecare copil poate fi adus la un mindset de creștere. Acest mindset este chiar el “schimbabil”.

Proprietatea copilului

Să adresezi puterile copiilor le dă încredere în ei dar îi și învață ce este ascuns în ei și la ce sunt buni. Acest lucru se numește cunoaștere de sine. Să știi ce poți, combinat cu încrederea în sine este ceva ce copilul are nevoie pentru a îndrăzni să abordeze probleme. (Tex Gunning, 2011)

Căutarea puterilor copiilor nu este ceva ce se întâmplă într-un spațiu “deasupra” copiilor. De aceea vorbim despre sâmburi de talent și prin asta ne îndreptăm către un proces intern de dezvoltare. Puterea stă deci în persoană. Este însuși copilul cel care simte ceea ce îi atrage atenția și ceea ce este în interiorul său, ce lucruri îi dau putere și energie. Această putere interioară este ceea ce ai nevoie pentru ca să vrei să dedici mult timp și energie astfel încât un sâmbure să înflorească într-un talent. Pentru a deveni bun într-un anumit domeniu trebuie să vrei să faci un lucru foarte des și să vrei cu adevărat să încerci noi provocări. De aceea este foarte important să dăm copiilor “ownership” asupra propriului proces de căutare a talentelor. 

Când lucrăm pornind de la puterile și interesele copiilor, îi stimulăm să caute o dinamică pozitivă. Ne dorim să îi lăsăm pe copii să exploreze ei înșiși ce este o pasiune pentru ei și unde simt implicare (folosind de exemplu Arhipelagul Talentelor)  și prin asta să îi stimulăm să continue să crească. Dezvoltarea auto-dirijării și  sentimentului de “ownership” au un loc foarte important, ca organisme ce dau direcție acestui proces.

Context de cooperare

Fiecare fază a dezvoltării unui copil, fiecare context nou (acasă, la școală, în organizații de tineri, etc.) oferă șanse noi pentru a descoperi talente. Condiția este să fii deschis mediului. Stimularea copiilor spre această deschidere este o condiție pentru ca ei să își dezvolte cu adevărat talentele. Le dă o imagine de sine pozitivă și încrederea să îndrăznească să își depășească propriile limite. 

Rolul mediului în căutarea talentelor primește astfel un sens important: aprecierea, atât de către părinți cât și de profesori și colegi. Această apreciere are ca scop să îi întărească pe copii în acțiunile și intențiile lor și astfel să creeze șanse ce sunt absolut necesare pentru a crește. Pot fi implicați în acest context și parteneri sau activități în afara școlii. E important să facem eforturi pentru a gândi cum toate aceste influențe ale mediului pot fi aduse împreună și armonizate.

Povestea dezvoltării talentelor nu este prin urmare o întâmplare pur individuală în care fiecare își face pur și simplu treaba lui. Să arăți propriul talent altcuiva, să te lași inspirat și să-i inspiri pe alții. Talentul crește într-un context de cooperare în care fiecare se susține și se completează. Ai nevoie de celălalt pentru ca să poți să-ți descoperi talentul și să îl aprofundezi, ceilalți au nevoie de tine pentru ca să se cunoască ei înșiși mai bine. O astfel de relație între copii duce la o dinamică de grup pozitivă. 

Entuziasm pentru a face

Abordarea cu focus pe talente face apel la fiecare din noi să ne îndreptăm atenția conștient către apreciere și creștere, prin a privi în majoritatea timpului către ceea ce copiii fac deja bine, sau către ceea ce fac motivați și cu plăcere. Să privim către ceea îi face să se dedice complet, să facă eforturi, către ceea ce îi face să-și caute limitele și să simtă cum cresc, locul unde sunt cu o implicare înaltă.

Ne dorim ca fiecare copil să aibă șansa în mai multe momente să trăiască experiențe pozitive la școală, să descopere lucruri despre el sau ea și de aici să simtă un stimul pentru a repeta acele experiențe, de a aprofunda. Ne dorim ca fiecare copil să crească fără să existe tot timpul o măsurare care îi spune dacă a crescut destul de bine. Acest lucru are legătură cu încrederea pe care o acordăm capacității copiilor de a crește în locul unui focus continuu pe ceea ce încă nu fac și pe rezultatele lor directe. Astfel, fiecare poate crește în ritmul lui și la nivelul lui. Prin lucrul cu talentele contribuim nu doar la imaginea de sine a fiecărui copil, dar le dăm și contextul, baza de la care fiecare poate experimenta ceea ce este flow-ul, acel spațiu unde, prin efort, fiecare poate crește și unde talente ce nu sunt vizibile direct se pot lăsa văzute.

Acest articol face parte dintr-o serie de 3 articole care abordează tema: O hartă a comorii pentru a descoperi sâmburii de talent.

Autor – Ivan van Gucht
Traducerea și transcreația – Monica Diaconu
Text preluat de pe blogul Centrului de Învățare Experiențială CEGO Leuven, Belgia, expertisecentrum.cego.be
Fotografii: www.freepik.com