Am stat de vorbă cu Wilma van Esch și Bart Coppes, specialiști în Învățare Experiențială și Învățarea prin Investigație din Olanda, aflați săptămâna aceasta la Școala Gimnazială Babel din Timișoara pentru a forma echipa academică de la gimnaziu și echipa viitorului Liceu Babel.

Cum ați descrie pe scurt Învățarea prin Investigație?

Învățarea prin Investigație ne încurajează să privim lumea ca o sursă inepuizabilă pentru învățare. E o abordare prin care copiii au ocazia să fie introduși în minunata lume a științelor și tehnologiei, dar în același timp o abodare valoroasă indiferent de materia pe care o predai ca profesor (istorie, muzică, arte etc).

Am lucrat, amândoi, împreună cu Profesorul Ferre Laevers – profesor la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, fondatorul Centrului pentru Educație Experiențială din Belgia – și acesta vorbește despre conceptul de “ochi” și cel de „foc”.

Vezi ceea ce văd copiii, poți să te deschizi întrebărilor lor și să integrezi interesul lor în lecție? Acesta este conceptul de “ochi”.

“Focul” este despre cum putem hrăni interesul și pasiunea copiilor, chiar și atunci când este o pasiune pe care noi ca dascăli poate nu o împărtășim.

Mentalitatea care susține Învățarea prin Investigație este ceva ce fiecare profesor poate cultiva pentru sine și implicit pentru elevii săi.

De exemplu, noi ieri când ne plimbam înapoi spre hotel am observat o mulțime de lucruri care ne-au stârnit curiozitatea. Am scos telefonul și am făcut câteva fotografii și apoi am început să explorăm prin întrebări subiectul respectiv: “Arată ca un pod din cabluri, ce poate să fie?”.

Cum e valoroasă Învățarea prin Investigație?

Pe de o parte este un modalitate de a împuternici profesorii, ei își descoperă propria curiozitate și văd mult mai multe posibilități în crearea experiențelor de învățare, simt că pot face o lecție din orice. Starea lor de bine și implicarea cresc.

Din perspectiva copiilor ei au ocazia să experimenteze învățarea profundă. Au posibilitatea de a face conexiuni și legături, în loc de a memora niște informații lipsite de context, deconectate de lumea din jurul lor. Capacitatea de reproducere nu este același lucru cu înțelegerea.

Vedem, de multe ori, în Olanda, tineri adulți care atunci când se lovesc de un obstacol sau întâlnesc o problemă în viața de zi cu zi, de exemplu nu mai funcționează bicicleta,  primul lor instinct este să sune pe altcineva care să soluționeze situația, fiindcă nu au antrenat acest mușchi mental al investigării.  Pentru noi învățarea este despre competențe, cum folosești în viață ceea ce ai învățat.

Cum se desfășoară la Babel programul de formare în Învățarea prin Investigație? Ce ați realizat împreună cu echipa Școlii?

În acest moment la Babel Școală și Liceu consiliem echipa academică în realizarea de proiecte interdisciplinare.

Am pornit de la ceea ce se întâmplă acum, ce este viu în viața adulților și copiilor din școala aceasta, în mod specific. Așa am ales construcția noii școli ca temă pe care să lucrăm.

În weekend profesorii școli au trecut prin mai multe exerciții.

De exemplu au primit o fotografie cu un anumit relief și sarcina de a realiza designul unei clădiri compatibile cu acel relief. Pe parcus au primit și momentul în timp, din istorie, de care să țină cont, iar apoi fiecare roluri individuale (securitate, eficiență termică, accesibilitate, estetică etc.) din prisma cărora să contribuie. La final am avut o discuție de reflecție legată de ce s-a întâmplat și cum poate acestă experiență să informeze modul în care profesorii își concep lecțiile.

Pe parcursul întregii săptămâni avem un program bogat care combină observarea orelor, oferirea de feedback, întâlniri de mentorat unul la unul și training cu întreaga echipă.

Intenția este ca la finalul acestui proces profesorii să creeze un proiect pentru gimnaziu, la care să lucreze toate clasele împreună cu toți profesorii de gimnaziu. La următoarea vizită vom vedea ce anume a funcționat și ce putem face diferit.

Dați-ne câteva exemple care pot inspira și alți profesori să experimenteze cu această metodă

Un exemplu de activitate ce poate fi încercată cu copiii la clasă este să le oferiți o fotografie reală ce înfățișează un mijloc de transport sau o scenă din viața orașului.

Sarcina pentru ei este să stabilească (cu aproximație) în ce perioadă a fost realizată fotografia respectivă. Să o așeze pe o scală a timpului. Fără a se folosi de alte surse de informare, folosind cunoștințele pe care le au și discutând în grup.

Focusul este pe proces și vă încurajăm să-i susțineți adresându-le întrebări deschise, care să îi stimuleze să vadă sarcina propusă din cât mai multe perspective.

Un alt exemplu de exercițiu de învățare prin investigație folosește diferite tipuri de mingi (fotbal, baschet, tenis, ping-pong). Aduceți mingile în fața copiilor. Întrebați-i de ce fiecare dintre aceste mingi sare într-un mod diferit atunci când lovește o suprafață? Ascultați-le răspunsurile, apoi testați ipotezele împreună.

Ce idei aveți pentru dascăli pentru a încuraja explorarea și curiozitatea în școli?

1.Să experimenteze pe cont propriu și să înceapă cu pași mici. Un mod diferit de a preda, este o formă de învățare în sine, necesită energie, însă aduce și multă inspirație.

2.Să vadă lumea prin ochii copiilor. Să se întrebe “Cum îi putem face pe copii să gândească? Să fie implicați, să continue să investigheze și nu să facă jocul “Ghicește răspunsul corect pe care eu îl știu deja.””? Ce am observat, lucrând împreună cu cadrele didactice din diverse țări, este că de multe ori profesorul are un anumit plan cu ce și cum vrea să predea, iar copiii au cu totul alte întrebări legate de acel subiect.

3.Să se conecteze la intenția lor și la ceea ce este esențial din materia pe care o predau. Să aibă încredere că învățarea nu se oprește la cele 50 de minute ale orei și la pereții clasei. Atunci când subiectul este relevant pentru copii, ei sunt curioși, întreabă, citesc și se documentează din alte surse, discută cu alți copii și adulți.

4.Să fie ei curioși. Să se întrebe când se uită în jur “Cum poate asta să contribuie la experiența de învățare, dincolo de ceea ce se găsește în cărți. Cum pot crea un mediu bogat și stimulant?”.

5.Să invite copiii să participe în crearea lecțiilor. Să încurajeze interacțiunea, comunicarea în ambele sensuri.

la cele 50 de minute ale orei și la pereții clasei. Atunci când subiectul este relevant pentru copii, ei sunt curioși, întreabă, citesc și se documentează din alte surse, discută cu alți copii și adulți.

4.Să fie ei curioși. Să se întrebe când se uită în jur “Cum poate asta să contribuie la experiența de învățare, dincolo de ceea ce se găsește în cărți. Cum pot crea un mediu bogat și stimulant?”.

5.Să invite copiii să participe în crearea lecțiilor. Să încurajeze interacțiunea, comunicarea în ambele sensuri.

—

Mulțumim Wilma și Bart! A fost o bucurie să vă avem la noi în școală, să ne revedem cu bine în curând.

Acest articol a fost publicat și pe sucitoruldeminți.ro.