Între 14 și 16 august 2023 a avut loc, la Liceul Teoretic Babel, o serie de traininguri facilitate de Wilma van Esch la care au participat mai mulți profesori de gimnaziu și liceu din echipa școlii Babel.

Wilma este scriitoare, trainer și supervizor de proces în educație și îngrijire a copiilor. Anterior, a fost director de Pedagogie la KoreinGroep, manager de locație al FHKE Pabo Veghel și lider de proiect la centrul de expertiză EGO. În 2018, ea a dezvoltat și implementat cursul de Leadership pedagogic pentru copii mici împreună cu NIVOZ și Wijzijn Jong. De asemenea, este co-autoarea cărții „Grip on Competencies”. Observarea și aprecierea dezvoltării copiilor” (Laevers, van Esch 2018).

Scopul acestor traininguri a fost acela de a oferi întregii echipe de profesori ai Babel Școală + Liceu o înțelegere profundă a conceptelor de bază din Învățarea Experiențială:

De ce e important să măsurăm Implicarea și Starea de bine a elevilor

• Ce este și cum folosim scala Leuven cu care măsurăm implicarea si starea de bine
• Care sunt cei 7 factori ai implicării și cum pot fi aduși în activitatea de zi cu zi
• Ce înseamnă conceptul de ”co-teaching” și care sunt variantele de implementare
• Ce presupune lucrul pe proiecte interdisciplinare și cum se pot organiza ca parte din programa diverselor materii

De ce este important să măsurăm Implicarea și Starea de bine a elevilor

Implicarea și starea de bine a elevilor sunt factori esențiali pentru succesul lor educațional, iar
măsurarea acestor aspecte oferă informații valoroase despre calitatea experienței de învățare.

•  Implicarea reflectă măsura în care un elev este conectat emoțional și cognitiv la activitățile de învățare. Elevii implicați sunt activi, interesați, curioși și motivați să exploreze și să participe. Implicarea ridicată este corelată cu performanțe academice mai bune și cu o retenție mai mare a informațiilor.
• Starea de bine este legată de confortul emoțional și psihologic al elevului. Elevii care se simt bine în mediul de învățare sunt mai predispuși să se implice activ, să își asume riscuri în procesul de învățare și să aibă o atitudine pozitivă față de școală. O stare de bine ridicată previne anxietatea, stresul și burnout-ul, asigurând o dezvoltare armonioasă.

Măsurarea acestor dimensiuni permite cadrelor didactice să intervină proactiv pentru a ajusta metodele de predare și pentru a crea un mediu de învățare favorabil. De asemenea, identificarea timpurie a unui nivel scăzut de implicare sau a unei stări de bine necorespunzătoare poate preveni probleme mai mari, cum ar fi absenteismul sau abandonul școlar.

Ce este și cum folosim scala Leuven cu care măsurăm implicarea și starea de bine Scala Leuven este un instrument dezvoltat de Ferre Laevers la Universitatea din Leuven, Belgia, pentru a măsura implicarea și starea de bine a copiilor și a elevilor într-un mediu educațional. Scala este simplu de utilizat și se bazează pe observații ale comportamentului copiilor.

Implicarea: Se măsoară pe o scară de la 1 la 5, unde:
1: Implicare foarte scăzută (inactivitate, lipsă de interes)
5: Implicare foarte ridicată (concentrare intensă, dorință activă de a învăța)
Starea de bine: Se măsoară tot pe o scară de la 1 la 5, unde:
1: Stare de bine foarte scăzută (anxietate, stres, comportament retras)
5: Stare de bine foarte ridicată (încredere, relaxare, fericire)

Cum folosim scala Leuven:

1. Observare: Profesorii sau formatorii observă elevii pe parcursul activităților de învățare pentru a evalua nivelul lor de implicare și starea de bine.
2. Evaluare: Pe baza observațiilor, se acordă fiecărui elev o notă pe scala de la 1 la 5 pentru implicare și starea de bine.
3. Analiză și intervenție: Dacă se constată niveluri scăzute de implicare sau stare de bine, profesorul poate ajusta activitățile, mediul sau abordarea pentru a sprijini elevul și a-i îmbunătăți experiența de învățare.

Cei 7 factori ai implicării și cum pot fi aduși în activitatea de zi cu zi

Implicarea elevilor este influențată de o serie de factori. Cei 7 factori-cheie ai implicării, așa cum sunt identificați în literatura de specialitate, includ:
1. Provocare: Elevii sunt implicați când sarcinile de învățare sunt suficient de provocatoare pentru a le menține interesul, dar nu atât de dificile încât să devină frustrante. În practică, acest lucru înseamnă adaptarea sarcinilor la nivelul de competență al fiecărui elev.
2. Explorare: Elevii se implică mai mult când li se oferă oportunități de a explora și descoperi în mod activ. Profesorii pot integra activități care încurajează curiozitatea și descoperirea, cum ar fi experimentele sau proiectele de cercetare.
3. Relevanță: Elevii vor fi mai implicați dacă văd o legătură clară între ceea ce învață și viața lor de zi cu zi. Profesorii pot crea activități care să conecteze cunoștințele teoretice la situații practice sau reale.
4. Autonomie: Elevii se implică mai mult atunci când au un anumit grad de control asupra învățării lor. Profesorii pot oferi oportunități pentru alegeri și decizii, cum ar fi alegerea proiectelor sau a metodelor de învățare.
5. Colaborare: Lucrul în echipă sau grup poate stimula implicarea, prin încurajarea comunicării și cooperării. Activitățile de grup, discuțiile sau jocurile de rol pot aduce acest factor în activitatea zilnică.
6. Feedback: Un feedback clar, rapid și constructiv îi ajută pe elevi să știe unde se află în procesul de învățare și ce pot îmbunătăți. Profesorii pot oferi feedback regulat pentru a susține progresul.
7. Succesul: Elevii sunt mai implicați când simt că pot reuși. Este important ca sarcinile să fie configurate în așa fel încât toți elevii să aibă oportunitatea de a experimenta succesul, chiar și la niveluri mici.

Ce înseamnă conceptul de „co-teaching” și care sunt variantele de implementare

Co-teaching (predarea colaborativă) este un model educațional în care doi sau mai mulți profesori lucrează împreună pentru a preda un grup de elevi. Această abordare presupune o colaborare strânsă între profesori, astfel încât aceștia să planifice, să implementeze și să evalueze activitățile de învățare împreună.

Variantele de implementare includ:
1. One Teach, One Observe: Un profesor predă, în timp ce celălalt observă comportamentul elevilor pentru a colecta date și pentru a ajusta instruirea.
2. One Teach, One Assist: Un profesor predă, iar celălalt oferă sprijin individual elevilor care au nevoie de ajutor suplimentar.
3. Parallel Teaching: Clasa este împărțită în două grupuri, iar fiecare profesor predă același conținut în paralel grupului său.
4. Station Teaching: Profesorii împart lecția în părți, iar fiecare predă o secțiune diferită la un anumit grup de elevi. Elevii se rotesc între profesori.
5. Team Teaching: Ambii profesori predau împreună în același timp, completându-se unul pe celălalt.
Co-teaching aduce beneficii multiple, cum ar fi o atenție mai mare pentru nevoile individuale ale elevilor, o varietate mai mare de stiluri de predare și un mediu educațional mai dinamic

.

Ce presupune lucrul pe proiecte interdisciplinare și cum se pot organiza ca parte din programa diverselor materii

Lucrul pe proiecte interdisciplinare presupune integrarea cunoștințelor și abilităților din mai multe domenii (materii) într-un singur proiect complex. Aceste proiecte oferă elevilor oportunitatea de a vedea cum diferitele domenii se interconectează și de a aplica cunoștințele teoretice în moduri practice.

Cum se pot organiza proiectele interdisciplinare:

1. Alegerea temei: Tema unui proiect interdisciplinar ar trebui să fie largă și relevantă, permițând explorarea din mai multe perspective. De exemplu, o temă precum „Schimbările climatice” poate implica geografie, biologie, chimie, economie și științe
sociale.
2. Colaborarea între profesori: Profesorii din diferite discipline trebuie să colaboreze pentru a crea proiecte care să îmbine cunoștințele și abilitățile din materiile lor.
3. Planificarea sarcinilor: Fiecare profesor poate crea sarcini specifice care să contribuie la proiectul general. De exemplu, profesorul de chimie poate cere elevilor să studieze impactul poluării asupra aerului, în timp ce profesorul de geografie poate cere analiza
distribuției geografice a acestui fenomen.
4. Evaluarea finală: La finalul proiectului, elevii trebuie să prezinte rezultatele și să demonstreze cum au integrat cunoștințele din diferite domenii. Evaluarea poate include o prezentare de grup, un raport scris sau un produs concret (poster, model etc.).
Lucrul pe proiecte interdisciplinare dezvoltă gândirea critică, colaborarea și capacitatea de a aborda probleme complexe din mai multe unghiuri.

_________

Finanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și opiniile exprimate aparțin, însă, exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat punctele de vedere și opiniile Uniunii Europene sau ale Agenției Naționale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale (ANPCDEFP). Nici Uniunea Europeană și nici ANPCDEFP nu pot fi ținute răspunzătoare pentru acestea.